Franco Lombardi

Lu cardenéle a Valevérde

Già sò passéte vinteruie anne
e pére, cume se fusse ancuor'aiére,
ra quanne quidd'anne puséie na priéte
cu calece e ccucchiére.
Ra Cardenéle fuoie mannéte
e, tutte na bbòtte e all'impruvvéise,
ra Pépe Pavele Seconde ié tuméte
pe ffè cuntènte e feléice li Bbuunéise.
Ra le scupputtéte la Marònne l'è salvéte
e 'nda quedda valle ammantéte tutte re verde,
fatt'a stiénte, cu sacreficie e a puntète,
lu Santuarie éve nauguréte abbascie Valevérde.
Stanche, restrutte e allaccanoute
pe viaggie, strapazze e rumoure
sopra lu trone, fatt'apposte, si è abbattoute,
ma feléice re stè mmiézze a tante criatoure.
A la bbénerezziòune,
tutte chiecavéne le ggenocchie
e quanne ra 'nterre alezéve la chépe,
cu nu maccatoure mrnéne
e na lascreme a l'uocchie alluccavene:
Viva lu Pépe, Viva lu Pépe, Viva lu Pépe!