Teresa Cereste

Paèse méije

Paèse méije, si ssèmpe, sèmpe bbèlle,
a vviérne cu' la nèive e quanne féce calle.
L'arie tòue jè ricche re prefoume,
'nzul'a pprimavèra, ma a ògne staggiòune.
Ra' 'ncastiédde amméire Santu Martéine,
andò le cchése parene vòcchele cu li pulecéine:
azzicche azzicche, une 'ncuodd'a l'òute,
sott'a le sscédde a lu repére addermoute.
Se po' residre fè 'nu zumpe 'nda lu ppasséte,
fin'a lu tréve re la còrde arréive cu' 'na passiéte.
Vèiche tanta iouse cu' li attaroule,
cantéine affunne abbandunéte e ssòule,
puoce miézze sgarupéte,
ra pulesèlla vérde ammantéte
pòrte sènza cchiù lu iésse e ttrése
cu pappaluonne appéise
'nguis'a ccerése.
'Nu munne muorte, 'nta ccèrte stréttele pére,
pecchè tanta ggènte se ne jè ioute a ffatéere:
lunténe a l'altitalie o aI'èstere a l'avventoure,
pe' campè e 'ncérche re lavoure.
Pure se ògne ttante tòrne a Bboueine,
rèste triste e cuiéte, nè iè cchio' cum'appréime.
Scelippe e scelappe, tanta vòte siénte
ra chi qua iè néte e po' se ne jè scurdéte,
perciò scusateme
se fazze 'na priére a ttutte li paiséne
che se crirene frustiére.
"Nen parléte strèuse, ca' nouie nen vve capéime;
quanne stéte a Bbouéine. ..lu bbuunèise
e fuore a l'oti munne, lu ggiargianèise!"
Te ijnchie 'na vocche, te siénte cunzuléte
quanne te sfuoche cu sstu ddialètte améte:
'ngianghe, sciavòrte, strampaléte,
puo' ricere
quanne te 'nchiéne la zélle o stè 'llunéte.
'Ncezzoute, canèrce, 'nchiasuméte,
'nzalanoute, 'ndrécchie, scerchiéte,
e tante e tante ancuore,
nen jè fenoute,
se puote allunghè lu bbròre
ra 'n 'anne 'nchép'a 'n'òute.
'Ndò le ttruove ste pparuole sfeziòuse?
Quéste e òute pe' nnouie affezziunéte,
accussé ij conchie sta 'ndunéte:
Te vòglie tante bbiéne, te tènghe rinte lu còre,
Bbouéine méije ra' li tramonte d'òre.
'Ndò véca véca, nen me ne scòrde méie
e se parte ògge, vòglie turnè creije.